Mihai Brediceanu
- compozitor şi dirijor -
(n. 14.06.1920 Braşov – m. 05.03.2005 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a început la Conservatorul „Astra” din Braşov (1931-1939) cu Imanuel Bernfeld (pian), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1943-1947) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), Marţian Negrea (armonie) Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Ionel Perlea şi Ion Ghiga (dirijat orchestră), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Florica Musicescu şi Silvia Şerbescu (pian). A urmat Facultatea de Drept din Bucureşti, fiind licenţiat (1945). Este doctor în matematici la Universitatea din Bucureşti (1974), cu teza Transformări topologice şi mecanisme generatoare în muzică (Bucureşti, 1974).
     
     Corepetitor (1943-1945), maestru de cor (1946-1948), dirijor de orchestră (1948-1959), prim-dirijor (1959-1966) şi director (1959-1966) la Opera Română din Bucureşti; dirijor (din 1958) şi director (din 1982) la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti; dirijor invitat şi consilier muzical la „Syracuse Symphonie Orchester” din Syracuse - New York, Statele Unite (1969-1971); visiting professor şi cercetător în domeniul interdisciplinar muzică-matematică la Universitatea din Syracuse - New York, Statele Unite (1971-1982); director artistic general la Opera din Istanbul (1978-1980).
     
     A întreprins turnee artistice în Cehoslovacia (1959, 1960, 1967), URSS (1960), Polonia (1961, 1962), Austria (1962, 1963, 1964, 1965, 1968), Belgia (1963, 1964, 1966, 1967, 1972, 1984), Franţa (1963, 1965, 1968, 1969, 1970, 1978, 1986), Bulgaria (1965), R.F. Germania (1965, 1966, 1983, 1984, 1985), Grecia(1968), R.D. Germană (1967), Statele Unite (1967, 1969, 1972, 1982), Brazilia (1969, 1975). Peru (1969, 1975), Spania (1972), Monaco (1972, 1974), Suedia (1975), Turcia (1978, 1979, 1980), R.P. Chineză (1979), R.P.D. Coreeană (1979), Elveţia (1981), Italia (1981) etc.
     
     A susţinut conferinţe, concerte lecţii, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Statele Unite, Franţa, Italia etc.), emisiuni de radio şi televiziune. A fondat Orchestra simfonică de tineret a UTC din Bucureşti (1953) şi Orchestra simfonică din Galaţi (1956). A publicat studii şi articole în „Muzica”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Contemporanul”, „Revue Roumaine de l'Histoire de l'Art”, „Romanian Review”, „Veac nou”, „Le Theatre dans le monde” (Paris), „Astra” (Braşov) „The Times” (Londra), „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Informaţia Bucureştiului” etc.
     
     A inventat un „Procedeu şi dispozitiv programat pentru spectacole muzicale şi coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempo-uri” (Invenţia nr. 55. 447, 23 septembrie 1970, Bucureşti), cunoscut prin aparatul Polimetronom (construit, în Statele Unite, de ing. Edward Stabler) în Statele Unite (Brevet nr. 3.595.122, 15 iunie 1970), România, Franţa etc. Aparatul produce şi transmite interpreţilor semnale auditive şi vizuale (Photopolymetronom) prin radio şi prin cabluri. A realizat prima înregistrare integrală pe discuri „Electrecord” a operei Oedip de George Enescu (1970).
     
     A fost distins cu Menţiunea a II-a onorifică la Premiul de compoziţie „George Enescu” (1945), Ordinul Muncii, clasa III (1953), Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucureşti (1953), Titlul de „Artist emerit” (1962), Ordinul „Meritul cultural”, clasa III (1968), „Grand Prix du Disque” al Academiei Discului Francez din Paris (1974) şi Discul de aur, Tokyo (1976).

     MUZICĂ DE TEATRU: Cetatea de foc de Mihail Davidoglu (1950), premieră Bucureşti, 2 mai 1950, Teatrul Naţional, Ion Filionescu; Burghezul gentilom de Moliere (1952), premieră Bucureşti, 8 aprilie 1953, Radio, Mihai Brediceanu; Zori de-asupra Moscovei de Aleksei Surov (1952), premieră Bucureşti, 5 noiembrie 1952, Teatrul Naţional, Ion Filionescu; Bolnavul închipuit de Moliere (1953), premieră, Bucureşti, 10 ianuarie 1953, Teatrul Evreiesc, Harry Schwartzmann; Don Carlos de Friedrich Schiller (1955), premieră, Bucureşti, 19 martie 1955, Teatrul Municipal, Ion Filionescu; Preţioasele ridicole de Moliere (1954), premieră, Bucureşti, 28 iunie 1959, Radio, Mihai Brediceanu; Evantaiul de Carlo Goldoni (1956), premieră Petroşani, 28 ianuarie 1956, Teatrul de Stat, Iuliu Horacek; Don Gil de Ciorap-Verde de Tirso de Molina (1958), premieră Galaţi, 1959, Teatrul de Stat; Furtuna de William Shakespeare (1958), premieră, Bucureşti, 28 martie 1958, Teatrul Naţional, Mihai Brediceanu; Meşterul Manole (1967), balet într-un act, libretul de Mihai Brediceanu şi Oleg Danovschi.
     
     MUZICĂ ÎN POLITEMPIE STRUCTURALĂ
     • Polytempie I (1974), pentru clarinet, pian, xilofon şi tobă mică, adaptare, pentru film;
     • Etude for Ballet in Polytempi (Studiu de balet în politempi) (1975), pentru polimetronom (polytimer), pian, flaut, clarinet-bas şi doi percuţionişti, primă audiţie, Syracuse - New York, 1 aprilie 1976, Orchestra Universităţii, Mihai Brediceanu;
     • A differend Drummer (Micul toboşar) (19-76), piesă pentru polimetronom, recitator, trei viori, violoncel, flaut, pian, celesta, patru percuţionişti, două grupuri corale bărbăteşti (vorbite), un grup coral feminin (vorbit) şi trei grupuri de dansatori, versuri de Henry D. Thoreau, primă audiţie, Bucureşti, 27 septembrie 1977, Teatrul Naţional, Mihai Brediceanu;
     • Double jeu (Joc dublu) (1977), piesă pentru polimetronom, grupuri de dansatori, primă audiţie, Bucureşti, 27 septembrie 1977, Teatrul Naţional, Mihai Brediceanu;
     • Coral interpolat în stil bizantin (1978), pentru polimetronom, patru grupuri corale, primă audiţie, Paris, 21 aprilie 1978, Centre Georges Pompidou, Mihai Brediceanu;
     • Blues en polytempie structurelle (1978), pentru polimetronom, pian, clarinet şi doi percuţionişti.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Suită pentru orchestră mică (1945);
     • Trei schiţe simfonice (1958);
     • Mythe (1967, revizuită 1978), piesă simfonică în trei părţi.
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Suită pentru clarinet şi pian (1938);
     • Scherzo pentru pian (1944);
     • Sonatină pentru pian (1945);
     • Preludiu, două dansuri şi fugă pentru pian (1947);
     • Suită pentru pian (1947).
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • Trei cântece pe versuri de Lucian Blaga (1956), voce şi pian.
     
     MUZICOLOGIE
     • Structuri plurale ale parametrului timp în coregrafie şi teatru, în „Studii şi cercetări de istoria artei”, tomul 20, nr. 2, Bucureşti, 1973; idem în „Revue Roumaine de l'Histoire de l'Art”, tomul 10, nr. 2, 1973 (în limba engleză);
     • Tomorrow' s Composer - A Mathematician?, în „Romanian Review” nr. 4, Bucureşti, 1974;
     • Topologie des formes sonores et musique în Documents de Travail et Prepublications, Universita de Urbino (Italia), serie E, nr. 44, 1975; idem în „Romanian Review” nr. 3, Bucureşti, 1981;
     • Topological Mappings Applied to Musical Sonorous Forms, în Modern Tiends in Cybernetics and Systems, vol. III, Berlin, Heidelberg, New York, 1976;
     • Sur les transformations topologiques et les mecanismes generatif en musique, în „Semiotica”, New York, Mouton Publishers nr. 1, 1976;
     • Timpul polimodular şi artele vizuale în Semiotica matematică a artelor vizuale (coordonator Solomon Marcus), Bucureşti, Edit. Ştiinţ. Encicl.,1982.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989

Muzicieni