Sigismund Toduţă
- compozitor, pianist şi muzicolog -
(n. 17.05.1908 Simeria – m. 03.07.1991 Cluj)

     Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din Cluj (1926-1935) secţia pedagogică (1926-1930), secţia de pian (1926-1931) şi secţia de compoziţie (1930-1935) având ca profesori pe Marţian Negrea (armonie, contrapunct, compoziţie) şi Ecaterina Fotino-Negru (pian). S-a perfecţionat la Academia „Santa Cecilia” din Roma (1936-1938) cu Ildebrando Pizzetti (compoziţie) şi Alfredo Casella (pian), paralel urmând şi cursurile de muzicologie şi muzică religioasă la Instituto Pontificio di Musica Sacra din Roma (1937) cu profesorii R. Casimiri, P. Feretti, C. Refice şi A. Dobici, obţinând doctoratul în muzica gregoriană (1938).
     
     Toduţă a fost profesor de muzică la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj (1939-1942), apoi a devenit asistent-corepetitor la Conservatorul de Muzică din Cluj Napoca (1942-1944), corepetitor la Opera Romană din Cluj Napoca (1942-1944), secretar artistic la Filarmonica „Ardealul” din Cluj Napoca (1945-1949), profesor de teoria muzicii (1946-1949), de armonie, fugă, forme muzicale şi compoziţie (1949-1955), titular al catedrei de compoziţie (1955-1973), şef de catedră (1965-1973), rector (1962-1965) şi profesor consultant (1973-1991) la Conservatorul din Cluj Napoca, director la Filarmonica de Stat din Cluj Napoca (1971-1974). A făcut parte din numeroase jurii naţionale şi internaţionale (Budapesta, Praga, Varşovia, Bucureşti, Bruxelles etc.), a condus doctoratul de muzicologie din cadrul Conservatorului din Cluj Napoca (secţia stilistică muzicală).
     
     A pus bazele unei solide şcoli de compoziţie şi muzicologie clujeană, printre discipolii săi numărându-se Liviu Comes, Ervin Junger, Vasile Herman, Cornel Ţăranu, Emil Simion, Csiki Boldizsar, Peter Vermesy şi Dan Voiculescu, iar dintre muzicologii care şi-au luat doctoratul sub îndrumarea sa Romeo Ghiroiaşiu, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Octavian Lazăr Cosma, Gheorghe Ciobanu, Victor Giuleanu, Nicolae Brânduş, Hans Turk, Vasile Herman, Octavian Nemescu, Cornel Ţăranu, Gheorghe Firea etc. A fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din Bucureşti (1970) şi membru corespondent al Academiei Române (1991), iar pentru activitatea artistică şi pedagogică i s-au acordat Premiul II de compoziţie „George Enescu” (1940), Premiul de Stat (1953, 1955), Ordinele „Muncii”, clasa a III-a (1954) şi clasa a II-a (1964), „Meritul cultural”, clasa a II-a (1966) şi clasa I-a (1969), Titlul de „Maestru emerit al artei” (1957), Premiile Uniunii Compozitorilor (1973, 1976, 1978), premiul Academiei Române (1977).

     MUZICĂ DE SCENĂ
     • Meşterul Manole, operă oratoriu în trei acte, libretul de Ana Voileanu Nicoară, după Lucian Blaga, 1943.
     
     LUCRĂRI VOCAL-SIMFONICE
     • Missa pentru cor mixt şi orchestră, 1937;
     • Psalmii nr. 97 şi nr. 133, 1939;
     • Mioriţa, baladă-oratoriu, versuri populare din Colecţia „Vasile Alecsandri” pentru solişti, cor mixt şi orchestră, 1958;
     • Baladă steagului, pentru soprană, cor mixt şi orchestră, versuri de Victor Tulbure, 1961;
     • Pe urmele lui Horea, oratoriu, pentru solişti, cor mixt şi orchestră, versuri populare, 1978;
     • Cinci lieduri pentru soprană şi orchestră, 1978.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ ŞI CONCERTANTĂ
     • Eglogă pentru orchestră mare, 1933;
     • Variaţiuni simfonice pe o temă populară, 1940;
     • Două concerte pentru pian şi orchestră, 1943, 1986;
     • Patru intabulaturi pentru lăută de Valentin Bekfark, 1950;
     • Poem bizantin, 1951;
     • Patru concerte pentru orchestră de coarde, 1951, 1973, 1974, 1980;
     • Cinci simfonii, 1954, 1956, 1957 „Ovidiu”, 1962 - neterminată, 1976;
     • Uvertura festivă, 1959;
     • Concert pentru suflători şi baterie, 1970;
     • Simfonietta, 1977;
     • Stampe vechi, 1977;
     • Concert pentru flaut şi orchestră, 1983;
     • Concert pentru oboi şi orchestră, 1989.
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Cvartet de coarde, 1936;
     • Passacaglia pentru pian, 1943;
     • Trei schiţe pentru pian, 1944;
     • Sonatina pentru pian, 1950;
     • Suită de cântece şi dansuri pentru pian, 1951;
     • Sonate pentru flaut, 1952, 1988;
     • Violoncel, 1952),
     • Vioară, 1953),
     • Oboi, 1955), pian;
     • Joko - Patru schiţe pentru harpă, 1958;
     • Şase piese pentru pian, 1960;
     • Trei piese pentru harpă, 1974;
     • Trenia pentru pian, 1975;
     • Terţine pentru pian, 1975;
     • Sonatina pentru vioară şi pian, 1981;
     • Şase piese pentru oboi solo, 1981;
     • Simfonia Bach pentru orgă, 1984;
     • Şapte coral-preludii pentru orgă, 1985;
     • Sonata pentru flaut-solo, 1989;
     • Sonata pentru violoncel-solo, 1989.
     
     MUZICĂ VOCALĂ ŞI CORALĂ
     • Liturghia pentru patru voci egale, 1937;
     • Trei psalmi, nr. 23 (1937), nr. 97 (1938) şi nr. 133 (1939;
     • Arhaisme, 1942;
     • 20 coruri pentru voci egale, 1958-1959;
     • Cinci melodii bănăţene, 1958;
     • 10 coruri mixte, 1950-1956;
     • 15 coruri mixte, 1969;
     • Două madrigale pe versuri de Dante, pentru cor mixt, 1965;
     • Şase cântece populare, 1973;
     • Liturghia nr.2, 1974;
     • La curţile dorului, trei madrigale pe versuri de Lucian Blaga, 1978;
     • 10 miniaturi corale, pe texte populare adunate de Lucian Blaga, 1984;
     • Două coruri pentru voci egale, pe versuri de Ana Blandiana, 1989;
     • Lieduri pe versuri de M. Eminescu, 1942;
     • Vlaicu Bârnă, 1951;
     • Ion Brad, 1952;
     • Ilie Balea, 1952;
     • Lucian Blaga, 1956.
     
     MUZICOLOGIE
     • Ideea ciclică în Sonatele lui George Enescu, 1968;
     • Formele muzicale ale barocului în operele lui J.S. Bach, Bucureşti, 1969-1978;
     • Invenţiunile şi Simfoniile lui J.S. Bach - contribuţii estetico-stilistice, în colaborare cu H.P. Turk, în revista „Muzica”, Bucureşti, 1975; Leipzig, 1977;
     • Sub semnul înnoirii pedagogiei pianului, în „Lucrări de muzicologie” nr.15, Cluj Napoca, 1984.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.9, 2006

Muzicieni