Ionel Brătianu
- compozitor şi dirijor -
(n. 19.01.1885 Bucureşti – m. 11.11.1921 Bucureşti)

     Studiile muzicale le-a început de timpuriu sub îndrumarea tatălui său, Gheorghe Brătianu (teorie-solfegiu), apoi cu Marin Uiescu (pian), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1900-1905), cu D.G. Kiriac (teorie-solfegiu), Eduard Wachmann (armonie) şi Robert Klenck (vioară).
     
     Profesor suplinitor (1905-1908) şi profesor definitiv (1908-1921) la Seminarul „Nifon” din Bucureşti şi profesor de muzică la Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1914-1921), Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti şi Institutul „Pompilian” din Bucureşti. A dirijat spectacole de operetă la Compania lirică română „C. Grigoriu” din Bucureşti (1912-1914) şi Compania de operetă „N. Leonard” din Bucureşti (1914-1921).

     MUZICĂ DE TEATRU
     • Urgisitul (1905), dramă într-un act de Edgar Theodor Aslan, premieră Bucureşti 17 decembrie 1905, Teatrul „Lyric”, Ionel Brătianu;
     • Laura şi Lorenzo (1907), operă în două acte, libretul de Edgar Theodor Aslan, Bucureşti (Uvertura - pian solo);
     • Izbânda dragostei (1912), operetă în trei acte, libretul de Nicolae Tine, premieră Bucureşti, 31 martie 1912, Teatrul „Lyric”, Ionel Brătianu;
     • Dara (1913), operetă în trei acte, libretul de Theodor Duţescu-Duţu, premieră Bucureşti, 17 noiembrie 1914, Teatrul „Lyric”, Ionel Brătianu, Bucureşti, 1916 (Dora - Valse sur les motifs de l'operette en 3 acte „Dora”, pian solo);
     • Dragostea Corinei (1915), operetă în trei acte, libretul de A. de Herz, premieră Bucureşti 8 ianuarie 1916, Teatrul „Lyric”, Trupa Maximilian-Leonard, Ionel Brătianu, Bucureşti, 1916 (Vals din Dragostea Corinei);
     • Sfârşitul pământului (1919), comedie muzicală de Victor Eftimiu, premieră Bucureşti, 25 martie 1920, Teatrul „Carol cel Mare”, Trupa Avram Nicolau, Ionel Brătianu;
     • Pantalonii Lizettei (1920), operetă într-un act după o nuvelă de Guy de Maupassant;
     • Când doi se ceartă (1920), operetă în trei acte, libretul de George Topârceanu (neterminată);
     • Ciobanul (1921), operetă studenţească;
     • Fata pierdută (1921), operetă în trei acte, libretul de Eliazar;
     • Florăreasa (1921), operetă în trei acte, libretul de Nicolae Tine după David Chiosec.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Simfonia 1916 (1916).
     
     MUZICĂ DE CAMERĂ
     • Zâmbete de primăvară, impresiuni pentru piano, Bucureşti;
     • Hora amorezaţilor, pentru pian, Bucureşti.
     
     MUZICĂ CORALĂ
     • Pui de lei (1902), pentru cor pe trei voci egale, versuri de Ioan Neniţescu, Bucureşti; idem în Manual de cântece patriotice şi populare de N. Cerbulescu şi M.N. Oancea, Sibiu, 1927; idem în Carte de cântece de Timotei Popovici, Sibiu, 1937; idem în Imnuri şi cântece de Iosif Botto, Arad, 1942; idem în Cântece pentru şcolari şi pionieri, Bucureşti, 1968;
     • Sosirea rândunelelor, pentru cor pe trei voci egale, versuri de V. Păun, în Repertor muzical, scris cu învoirea Domnului profesor I.G. Brătianu, de elevii Bărbulescu Eugeniu şi Vulpescu Mihail, Bucureşti, litografiat Andreescu, 1908;
     • Imn jubiliar, pentru cor mixt, în Repertor muzical... opus citat;
     • Noapte bună, somn uşor, pentru cor mixt, în Repertor muzical... opus citat;
     • Se-nserează, pentru cor bărbătesc, în Repertor muzical… opus citat, pentru cor pe trei voci egale, în „Izvoraşul” nr. 2, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1919; idem în Cântece şcolare culese şi aranjate de M. Sâmbotin, Râmnicu Sărat, 1931;
     • Frunză verde de rogoz, pentru cor mixt, versuri populare, în Repertor muzical... opus citat; idem în Colecţie de cântece şcolare pe 1-4 voci de Ilie I. Mirea, Bucureşti, 1936;
     • Cântec de leagăn (1918), pentru cor pe voci egale, versuri de Şt. O. Iosif, în „Coruri” pentru ambele sexe, Bucureşti, 1919; idem în Repertoriul de Mihail Valeriu, Ploieşti, 1943;
     • Marşul aviatorilor (1918), pentru cor bărbătesc, versuri de Victor Eftimiu;
     • Imnul păcii, pentru cor bărbătesc şi pian, Bucureşti, 1918;
     • Imnul seminarului Nifon Mitropolitul, pentru cor bărbătesc, versuri de Constantin Holban, Bucureşti;
     • Imnul eroilor (1918), pentru cor pe două voci egale, versuri de I. Dormidont, Bucureşti, 1919; idem în „Cultura” nr. 3-4, Bucureşti, 1924 (transpus pentru o voce de I. Popescu-Pasărea; idem în Biblioteca corală „Primăvara”, Braşov, litografiat Lehmann, 1925; idem în „Cultura” nr.3-4, Bucureşti, 1934 (pentru două voci egale în notaţiunea bisericească, orientală de I. Popescu-Pasărea; idem în Cântece pentru şcolari şi pionieri, Bucureşti, 1968;
     • Streinul, pentru cor pe voci egale, în Repertoriul de Mihail Valeriu, Ploieşti, 1943;
     • O mai frumos, pentru cor mixt, Bucureşti, 1919; idem în Coruri pentru ambele sexe de Ionel Brătianu, Bucureşti, 1919;
     • Cântările Sfintei Liturghii pentru patru voci mixte;
     • Liturghia pentru trei voci bărbăteşti;
     • Coruri pentru ambele sexe, Bucureşti, 1919;
     • Liturghie pentru cor mixt;
     • Păstorul, pentru cor mixt;
     • În ce loc, pentru trei voci egale;
     • Rodica, pentru cor mixt, Bucureşti, 1919;
     • Imnul Liceului Gheorghe Şincai, pentru cor mixt, versuri de Şt. O. Iosif, Bucureşti, 1921;
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • De-acuma nu te-oi mai vedea, romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu, Bucureşti, litografiat S. Trepe;
     • Depărtează gânduri triste (1901), romanţă pentru voce şi pian, versuri de V. Popleanu, Bucureşti, 1901;
     • Nu-i de glumit cu ochi frumoşi, pentru voce şi pian, versuri de Ioan Neniţescu, Bucureşti;
     • Un prinţ înamorat, baladă pentru voce şi pian, versuri de Sandu, Bucureşti;
     • Mamă!, romanţă pentru voce şi pian, versuri de Carmen Sylva, traduse de I. Deleanu, Bucureşti;
     • La steaua care-a răsărit, romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu, Bucureşti;
     • O, rămâi..., pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu;
     • De ce?, romanţă pentru voce şi pian, versuri de Maria Popescu, Bucureşti;
     • Visul unei nopţi de vară, serenadă pentru voce şi pian, versuri de Paul Constantinescu, Bucureşti;
     • Luna surâde, romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Zamfirescu, Bucureşti, 1916;
     • În noaptea când vei fi a mea, romanţă pentru voce şi pian, versuri de V. Oreste, Bucureşti;
     • Şoapte de amor, melodie pentru soprană sau tenor şi piano, versuri de Mihai Eminescu, Bucureşti (supliment revista „Rampa”);
     • O, dacă n-ai nimic a spune, pentru voce şi pian, versuri de Victor Hugo, ediţiile I-II, Bucureşti;
     • Între păsări, vals pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu;
     • O dormi, o râzi, o cântă, serenadă pentru voce şi pian, versuri de Victor Hugo, traducere şi versiune de Mihai Eminescu;
     • Pe aceiaşi ulicioară, elegie pentru soprană şi pian;
     • Şi dacă ramuri bat în geam, pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu;
     • Tu nu răspunzi nimic, romanţă pentru voce şi pian, versuri de A.C. Cuza;
     • În noaptea iubirii, pentru voce şi pian, versuri de Victor Eftimiu;
     • Când ne iubeam, pentru voce şi pian, versuri de Victor Eftimiu;
     • Ingrato, pentru voce şi pian;
     • Păsărele drăguţe, pentru voce şi pian;
     • M-ai zgâriat, melodie pentru soprană şi pian;
     • Mă-ntrebi?, lied pentru voce şi pian;
     • Idilă, arie pentru bariton şi pian;
     • Roadele ocupaţiei, canzonetă pentru voce şi pian.

     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989

Muzicieni