Sebastian Barbu Stelian BUCUR
- arhidiacon, profesor univ., compozitor, protopsalt, muzicolog-bizantinolog, dirijor -
(n. 06.02.1930 Talea - Prahova – m. 01.04.2015 Bucureşti)
Pentru alte surse CLICK AICI!

     S T U D I I:
     
     A absolvit Școala de Cântăreți Bisericești din Mănăstirea Căldărușani (1941-1945) unde i-a avut ca profesori de Muzică Bisericească și Tipic pe Silvian Nistor și Chiril Arvinte, apoi Seminarul Teologic Monahal, Mănăstirea Neamț (1948-1952) cu Atanasie Dinică și Victor Ojog (Muzica Bisericească), Institutul Teologic Universitar București (1953-1957), cu profesorii de elită: Nicolae Lungu (Muzica Bisericească), Ene Braniște (Liturgică și Tipic), Teodor M. Popescu (Istoria Bisericii Universale), Gheorghe Moisescu (Istoria Bisericii Române), Dumitru Stăniloae (Dogmatica) și Iustin Moisescu (Studiul Noului Testament). În anul 1950 este călugărit la Mănăstirea Cheia, jud. Prahova. În anul 1952, este hirotonit diacon iar în 1959 arhidiacon pe seama aceleiași mănăstiri. Între anii 1957-1963 urmează Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, fiind studentul maeștrilor Victor Iusceanu și Ioan Șerfezi (teorie-solfegii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Emilia Comișel (folclor), Dumitru Botez și Ion Vicol (dirijat și ansamblu coral). Urmează cursurile de specializare la Conservatorul macedonean de Muzică Bizantină din Tesalonic (1983-1985) cu Dimitrie Surlatzis (muzică psaltică). Este licențiat al Facultății de Teologie din București, cu teza: Școala de psaltichie din Buzău, centru al cultivării și dezvoltării muzicii psaltice la români; doctor în muzicologie-bizantinologie al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, cu teza: Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII și începutul secolului XIX și aportul original al culturii autohtone (1982), avându-i ca îndrumători pe profesorii univ. dr. Sigismund Toduță și Romeo Ghircoiașiu. Este Diplomat al Conservatorului din Tesalonic (calificativul Arista, 1985). A îndeplinit funcțiile de cântăreț bisericesc, dirijor și profesor de muzică la Mănăstirea „Plumbuita” și Mănăstirea „Antim” din București (1952-1953); profesor de muzică bisericească și dirijorul corului de la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1957-1959); profesor de muzică la Complexul Școlar de Construcții-Montaj din București (1960-1963), Școala de Muzică nr. 5 și lector la catedra de Paleografie muzicală bizantină a Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” (1970-1973); conferențiar (1990-1993) și prof. univ. din 1993 până la pensionare (2000), apoi profesor consultant. Din anul 1996 este profesor îndrumător de doctorat. Este dirijorul Formației de Muzică Bizantină „Psalmodia” a Univ. Naționale de Muzică. Între anii 2002-2009 este profesor la Secția de Muzică Religioasă a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidiu” din Constanța și dirijorul Formației de Muzică Bizantină „Gherontie Nicolau” (2002). A întreprins călătorii de studii la Muntele Athos (1982-1985) și a participat la sesiuni, simpozioane, congrese de muzicologie-bizantinologie în țară și în alte centre europene (Bulgaria, Serbia, Grecia, Polonia, Rusia, Germania). A publicat studii, articole și recenzii în Acta Musicae Byzantinae, Almanah Bisericesc, Analele Universității din Craiova, Biserica Ortodoxă Română, Byzantion (Byzantion Romanicon), Glasul Bisericii, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Mitropolia Olteniei. Muzica, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Studii de Muzicologie, Teologie și Viață, ș.a. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969). Pentru contribuția deosebită adusă în domeniul cercetării și valorificării muzicii de tradiție bizantină, a fost distins cu: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (în 1981, 1986, 1989, 1992, 2000 și 2007), Premiul Academiei Române (1983), Diploma specială „Acra Evareskeia” (Tesalonic, 1986), Diploma de Onoare și Medalia „Ars longa, vita brevis”, oferite de Consiliul Județean Prahova (Ploiești, 1995), Premiul Revistei „Actualitatea Muzicală” (1998). Este Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Craiova (2001) și al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (2005). În anii 1998 și 2008 i se acordă Crucea Patriarhală.

     L U C R Ă R I:
     
     Timp de peste 40 de ani de activitate muzicologică și de creație în spațiul muzicii de tradiție bizantină (1967-2010), arhid. Sebastian Barbu-Bucur a publicat un impresionant număr de cărți, ediții critice, lucrări didactice, studii și articole, recenzii. Evident, portretul lexicografic al semnatarului acestor mii de pagini de muzicologie bizantină poate să fie însă cuprinzător numai dacă vom prezenta opera cercetătorului în câteva secvențe bine departajate: a) Volume de autor: Sub genericul Izvoare ale muzicii românești (Documenta et Transcripta) s-au publicat în Edit. Muzicală următoarele titluri: Filothei sin Agăi Jipei, Psaltichia rumănească, vol. I, Catavasier (1981); vol. II, Anastasimatar (1984); vol. III Stihirariul (1986); vol. IV, Stihirariu-Penticostar (1992); Ghelasie Basarabeanu, Vecernier, Utrenier, Doxastar (2 vol.) și Liturghier, în colabor. cu pr. Ion Isăroiu (2004-2007); Mihalache Moldovlahul (2008) precum și lucrările: Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României (1989); Manuscrise muzicale românești de la Muntele Athos (2000); b) Ediții critice: Ion Popescu-Pasărea, Liturghier de strană (1999, reed. 2001); Dimitrie Suceveanu, Idiomelar, vol. I-III (1992-1997); Victor Ojog, Anastasimatar în colabor. cu Alexie Al. Buzera (1998). Se adaugă acestor cărți și ediții critice de muzică psaltică românească și cele peste 100 de studii, articole și recenzii de o mare diversificare privind personalitățile și problemele specifice muzicii noastre de tradiție bizantină: Momente muzicale. Filothei sin Agăi Jipei. Prima psaltichie rumănească cunoscută până acum (1970); Naum Râmniceanu (1973); Ioan sin Radului Duma Brașoveanu (1974); Propedii ale muzicii psaltice în notație cucuzeliană (1974); Manuscrise psaltice românești și bilingve în notație cucuzeliană (1976); Documente ale culturii muzicale în Muntenia, Moldova și Transilvania (1978); Învățământ psaltic până la reforma lui Hrisant. Școli și propedii (1980); Acțiunea de „românire” a cântărilor psaltice și determinările ei social-patriotice. Filothei sin Agăi Jipei și alți autori din secolul al XVIII-lea (1980); Manuscrise muzicale românești la Muntele Athos (1987); Iovașcu Vlahul – protopsaltul Curții Ungro-Vlahiei și epoca sa în manuscrisele psaltice de la Muntele Athos, (1988); Șărban protospaltul Țării Românești (1988); Bibliografia tipăriturilor muzicale psaltice românești, secolul XIX (1994); Figuri de mari protopsalți – Neagu Ionescu (1996); Un manuscris muzical de proveniență românească la Mănăstirea Leimonos din Lesbos (1996); Polihronii, aclamații și imnuri laice în manuscrisele psaltice din Mănăstirea Neamț (1997); Anton Pann – clasic al muzicii psaltice românești – 200 de ani de la nașterea sa (1997); Onufrie Bratu de la Mănăstirea Cheia-Teleajen, copist de muzică psaltică (2000); George Ucenescu și manuscrisele muzicale autografe din Muntele Athos (2007); Protopsaltul Mihalache Moldovlahul (2007), ș.a. c) Lucrări cu caracter didactic publicate în Edit. Academiei de Muzică București: Paleografie muzicală bizantină (1973); Teoria, practica și metodica muzicii psaltice (1991); Lexicon pentru cursurile de paleografie bizantină, muzică psaltică, tipic, liturgică, imnografie (1992); Curs de paleografie muzicală bizantină (1999), ș.a. d) Creație de muzică psaltică: 35 de slujbe religioase închinate Sfinților Români pomeniți de Biserica Ortodoxă Română; peste 80 de monodii psaltice, etc. Ultima lucrare din secțiunea creației muzicale, semnată de arhimandrit S.B.B. o reprezintă volumul Cântări la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie (București, Edit. Cuvântul Vieții, 2009), tipărit cu binecuvântarea și Cuvânt înainte de Preafericitul Părinte, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Această amplă colecție de melos bisericesc cuprinde peste 150 de monodii bizantine pe cele opt glasuri: Fericit bărbatul, Doamne strigat-am și Să se îndrepteze, Dogmatica, Lumină lină, polielee, doxologii, antifoane, heruvice, axioane, etc. „Ca personalitate de prim rang a muzicii psaltice românești – conchide prof. univ. dr. compozitorul Dan Buciu – Sebastian Barbu Bucur ne apare ca un muzician a cărui prestație muzicală polivalentă marchează pozitiv evoluția culturii noastre muzicale autohtone plasând-o în rangul european meritat” (2010).
     B I B L I O G R A F I E:
     
     Antonie Plămădeală, Clerici ortodocși, ctitori de limbă și cultură românească, București, 1977; Sebastian Chilea, Sebastian Barbu-Bucur, Filothei sin Agăi Jipei. Psaltichie rumănească, vol. I, Catavasier, în Studii Teologice, București, nr. 3-4, 1982, pp.303-304; Antonie de la Prislop [Antonie Plămădeală], Filothei sin Agăi Jipei, psaltichie rumănească, vol.I, Catavasier, în Telegraful Român, Sibiu, nr. 3-4, 15 iun. 1984; Adriana Șirli, Cărți de muzică bizantină apărute în Editura Muzicală, în SCIA (s.TMC), tom. 32, București, 1985, pp.98-99; Viorel Cosma, Gând și faptă românească. Un muzicolog la Muntele Athos, în Tribuna României, București, nr. 323, 1 sept. 1986, p.2; Idem, Muzicieni din România, vol. 1 (A-C), București, Edit. Muzicală, 1989, pp.226-228; Corneliu Cezar, Concert de muzică bizantină, București, nr. 9-10, 1-30 mai 1990, p.3; Ion V. Florian, Un prahovean, celebritate a muzicii bizantine, în Prahova, Ploiești, nr. 493-494, 22 aug. 1991, p.3; Vasile Vasile, Restituirea unui valoros patrimoniu cultural, în Muzica, București, nr. 3, 1992, pp.169-174; Constantin Drăgușin, Concert de cântări bisericești ortodoxe în Postul Mare, în Vestitorul Ortodoxiei, București, 1 ian. 1994, p.6; Vera Maga, În curând primii absolvenți ai Secției de Muzică Religioasă de la Academia din București, în Viața Cultelor, București, 28 ian. 1995; Cristina Sârbu, O excepțională apariție discografică, în Contemporanul, București, 16 febr. 1995, p.15; Florin Bucescu, Sebastian Barbu-Bucur și restituirea „Psaltichiei rumănești”, în Muzica, București, nr.2, 1997, pp.149-154; Titus Moisescu, „Psalmodia” în sala de concert, în Glasul Bisericii, București, nr. 6-8, 1997, pp.133-134; Sorina Goia, Formația de muzică bizantină „Psalmodia”, în Glasul Bisericii, București, nr. 9-12, 1998, pp.189-190; Constantin Catrina, Efigiile „Psalmodiei”, în Actualitatea Muzicală, București, nr. 234 (I/dec.), 1999; Idem, Sebastian Barbu-Bucur, cu nevoință și închinare pentru studiul muzicii bizantine, în Analele Universității din Craiova, s. Teologie, Craiova, nr. 8, 2001, pp.151-155; Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București, Edit. Univers Enciclopedic, 1996, pp.65-66; Elena Chircev, 6 februarie – o filă din calendarul bizantinologilor români, în Renașterea, Cluj-Napoca, nr.2, 2003, pp.10,12; Gheorghe C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicționar cronologic, București, Edit. Sagittarius, 2003, pp.477-483; Nicolae Gheorghiță, Închinare Maestrului Arhidiacon prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur, în Almanah Bisericesc, București, 2005, pp.138-142; Mariana Popescu, Arhidiacon prof. univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur – 75 de ani, în Actualitatea Ortodoxă, Constanța, nr. 38, 2005; Viorel Cosma, Portretul unui bizantinolog la 75 de ani, în Melos, București, nr. 4-6, 2006; Elena Chircev, Manuscrise muzicale românești în bibliotecile athonite. Interviu cu arhid. dr. Sebastian Barbu-Bucur, în Tabor, Cluj-Napoca, nr. 4, 2008, pp.113-120; Mariana Popescu, Sinteze privind arta și tehnica dirijorală corală în muzica românească, Constanța., Edit. Europolis, 2008, pp.126-129; Constantin Catrina, Psalmodia – 20 de ani, în Actualitatea Muzicală, București, nr. 1, 2009, p.6; Constanța Cristescu, Psalmodia la ceas aniversar, în Melos, București, nr. 1-5, mai 2009, p.13; Timotei Aioanei, Lumina prin cântare și atentă cercetare, în Lumina, București, nr. 46, 25 febr. 2010, p.10; Constantin Catrina, Sebastian Barbu-Bucur, octogenar, București, Edit. Semne, 2010, 300 p.
     
     
     D I S C O G R A F I E:
     
     Ca dirijor al Formației de Muzică Bizantină a Univ. Naționale de Muzică din București, arhid. Sebastian Barbu Bucur înregistrează profesional, cu sprijinul Casei Electrecord, între anii 1995 – 2006, 2 L.P.-uri, 21 casete audio și 17 Compact-Discuri – adică peste 27 ore de muzică prin care se pun în vibrație monodiile psaltice ale profesorilor, protopsalților și compozitorilor români (sec. XVIII-XIX). [C.Gh.C.]

UCMR