Emilia COMIŞEL
- muzicolog -
(n. 28.02.1913 Ploieşti – m. 18.04.2010)
Pentru alte surse CLICK AICI!

     Studiile muzicale le-a început în Ploieşti (1924-1932) cu Gheorghe Comişel (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatorul din Bucureşti (1933-1937) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor, istoria muzicii), Alfonso Castaldi (armonie), Alfred Alessandrescu (contrapunct), George Breazul (enciclopedia muzicii), Dimitrie Cuclin (estetică şi forme muzicale), Ştefan Popescu (dirijat coral) şi Paul Jelescu (pian).
     
     Cercetătoare la Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti (1935-1949), profesor de muzică la diverse licee teoretice, comerciale şi pedagogice din Bucureşti (1942-1948) şi la Liceul Pedagogic din Ploieşti (1948-1949), cercetător ştiinţific (1949-1959) şi cercetător ştiinţific principal (1959-1964) la Institutul de Folclor din Bucureşti; asistent (1949-1950), lector (1950-1954), conferenţiar (1954-1970) şi profesor de folclor (1970-1976) la Conservatorul din Bucureşti; cercetător ştiinţific principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti (1967-1974).
     
     A scris studii, articole, cronici, recenzii, note etc. în „Muzica”, „Studii de muzicologie”, „Cercetări de muzicologie”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Revue Roumaine d'Histoire de l'Art”, „Revista de folclor”, „Revista de studii sud-est Europene”, „Revue Roumaine”, „La Roumanie d'Aujourd'hui”, „Tribuna României”, „Contemporanul”, „Colocvii”, „Săptămâna”, „Orizont” (Timişoara), „România literară”, „Ateneu” (Bacău), „Scânteia”, „Demos” (Berlin), „Les Colloques de Wegimont” (Bruxelles), „Sud-Est Europ” (Atena), „Acta Musicologica” (Basel), „Makedonski Folklore” (Skoplje), „Res Facla” (Varşovia), „Arta Ethnographica” (Budapesta), „Zares” (Firenze), „Akordi” (Belgrad), „Bulletin de l'Institut de Musicologie” (Sofia), „Journal of the International Folh Music Council” (Londra), „Kurrier der Rumanischstudenten” (Dortmund), „Îndrumătorul cultural”, „Cântarea României”, „Narodno Svaralasstvo Folklor” (Belgrad), „Luceafărul”, „Zori noi” (Suceava), „Cronica sătmăreană” etc.
     
     A susţinut conferinţe, prelegeri, concerte-lecţii, emisiuni de radio şi televiziune, comunicări ştiinţifice în ţară (Bucureşti, Sinaia, Craiova, Arad, Herculane, Dej, Timişoara, Sibiu, Turnu Severin etc.) şi peste hotare (Iugoslavia - 1957, 1965, 1970, 1972, 1976, 1980; Albania - 1959, 1983; Bulgaria - 1962; URSS - 1960; Belgia - 1964, 1969; Franţa - 1968, 1979, 1983; Statele Unite - 1973; Canada - 1974; Elveţia - 1975, 1977; Olanda - 1978; Polonia - 1979; Italia - 1979, 1983). A întreprins culegeri de folclor în ţară (peste 9000 de melodii) şi în străinătate (Albania, Bulgaria, Iugoslavia şi Canada). A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri de folclor.
     
     Este membru la International Folk Music Council din Londra (1959), International Musicological Society din Basel (1968), Societee Francaise d'Anthropologie din Paris (1975), Asociaţia culturală română „George Enescu” din Montreal (Canada, 1975). A colaborat la Dicţionar de termeni muzicali, Tratat de istoria literaturii române, Manual de istoria muzicii pentru clasa X-a etc. A publicat traduceri în limba română de studii de folclor (Paul Collaer, Milica Ilijin etc.). A redactat prefeţe la colecţii de folclor româneşti (C. Manolache, Pavel Delion, Al. Buzerea). A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa III (1965), Ordinul Meritul Cultural clasa IV (1969), Premiile Uniunii Compozitorilor (1980, 1982) şi Premiul Academiei Române (1982).
     
     Cercetătoare pasionată a creaţiei populare, discipoli apropiată a lui Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog de vastă experienţă profesională şi pedagogică, Comişel s-a impus în primele rânduri ale folcloriştilor români contemporani. Dotată cu o remarcabilă energie şi forţă de muncă, întreprinzătoare în investigaţiile efectuate pe teren, atât în ţară cât şi peste hotare, Comişel a realizai studii de interes major pentru ştiinţa folclorului românesc şi a popoarelor din sud-estul european. Contribuţii inedite a adus în domeniul cântecului epic (balada) şi liric (doina), dar mai ales în folclorul copiilor. Sesizând particularităţile folclorului balcanic, Comişel a încercat să demonstreze - pe baza studiului comparai - similitudinile din ceremonialurile de nuntă şi înmormântare, cu rădăcini adânci în practicile străvechi.
     
     În mod deosebit şi-a extins investigaţiile în coloniile româneşti din Europa, Canada şi America de Nord, aducând preţioase completări la îmbogăţirea tezaurului folcloric naţional cunoscut în pragul veacului XX. Idei interesante, originale, a propus în analiza structurii melodice a dansurilor populare româneşti, precum şi în plurifuncţionalitatea unor genuri folclorice datorită amestecului de repertorii, migraţiei pieselor de la un gen la altul sau de la o categorie la alta, contaminării între genuri etc. Stabilind câteva legi de creaţie în melosul popular, Comişel a demonstrat - din punct de vedere metodologic - că genul folcloric trebuie astăzi privii ca un fapt artistic-social sincretic. Este adevărat că nu totdeauna forţa de generalizare şi sinteză operează convingător, dar din bogăţia de sugestii oferite de experienţa contactului viu cu terenul se vor putea trage în viitor concluzii esenţiale.
     
     Adunarea, studierea şi publicarea imensului material documentar lăsat de Constantin Brăiloiu în străinătate, reprezintă o altă contribuţie de bază a Comişel la impunerea acestui „părinte” al etnomuzicologiei moderne. Dimensiunea ştiinţifică a moştenirii spirituale a lui Constantin Brăiloiu ne-a fost restituită într-o nouă lumină prin publicarea ediţiei critice de Opere, care - în ciuda inegalităţilor de metodă şi redactare - conferă acestui ctitor de disciplină toate atributele de unică personalitate în domeniul folclorului. Îndelunga activitate la catedră şi rezultatele deosebite în învăţământul artistic superior, elaborarea unor cursuri şi tratate de folclor, au impus-o pe Comişel printre dascălii de notorietate în această specialitate ce abia îşi contura instrumentele şi metodele de cercetare. Participantă activă la numeroase reuniuni ştiinţifice de peste hotare, Comişel a reuşit să se impună în context internaţional ca exponent de frunte al şcolii româneşti actuale de etnomuzicologie.

     ################



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon

UCMR