Dumitru CAPOIANU
- compozitor -
(n. 19.10.1929 Bucureşti – m. 14.06.2012 Bucureşti)
Pentru alte surse CLICK AICI!

     Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul Bucureşti (1941-1947, 1947-1953), cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Mihaii Jora (armonie), Marţian Negrea (contrapunct), Mihail Andricu (compoziţie), George Enacovici (vioară), Theodor Rogalski (orchestraţie), Tiberiu Alexandru (folclor), Vasile Popovici şi Zeno Vancea (istoria muzicii).
     
     Violonist în orchestra Teatrului Naţional din Bucureşti (1945-1947) şi în orchestra Ansamblului „C.G.M.” din Bucureşti (1947-1949); realizator muzical la Studiourile „Romfilm” (1950-1951) şi „Alexandru Sahia” din Bucureşti (1951-1952); maestru de sunet şi regizor muzical la Radiodifuziunea Română (1952-1954); director la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti (1969-1973). A dirijat diverse orchestre din Bucureşti şi din ţară (mai ales cu lucrări proprii). A publicat articole în „Muzica”, „Contemporanul”, „România literară”, „Tribuna României”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Cinema”, „Săptămâna”, Almanahul „Cinema”, „Drum nou” (Braşov) etc.
     
     A întreprins călătorii de studii şi documentare în Bulgaria (1962, 1964, 1965, 1970 şi 1985), Austria (1963), URSS (1965 şi 1984), Franţa (1969 şi 1970), Statele Unite (1966), R.F. Germania (1970), Belgia (1970), Luxemburg (1970), Cehoslovacia (1971, 1973), Anglia (1972), Ungaria (1972, 1977), Polonia (1973 şi 1975), Iugoslavia (1979) etc. A susţinut conferinţe, prelegeri, concerte-lecţii, emisiuni de radio şi televiziune. A fost distins cu Premiul II la Festivalul mondial al tineretului de la Moscova (1957), „Palmes d'Or” de la Cannes (1957), Premiul de Stat (1962), Ordinul „Meritul cultural”, clasa V (1968) şi clasa III (1973), Premiile Uniunii Compozitorilor (1970, 1974, 1977, 1980, 1981 şi 1983), Premiul Academiei Române (1977).

     MUZICĂ DE TEATRU
     • Gâlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni (1951), muzică de scenă;
     • Ursuleţii veseli de M. Polivanova (1959), muzică de scenă;
     • Broadway-Melodie, (1960), muzică de revistă;
     • Cosmos - '60 (1960) scenă de balet, premieră Bucureşti, 1960, Teatrul de Revistă;
     • Doctorul au-au de Vadim Korestilivoi (1961), muzică de scenă;
     • Ruy-Blas de Victor Hugo (1963), muzică de scenă;
     • Eu şi materia moartă (1964), spectacol de varietăţi;
     • Aulularia de Platon (1965), muzică de scenă;
     • Biedermann şi incendiatorii de Max Frisch (1966), muzică de scenă;
     • Drumul oţelului (1965), scenă de balet, libretul de Dumitru Capoianu, premieră: Timişoara, iulie 1965, Opera de Stat, Orchestra Cinematografiei, D. Capoianu;
     • Oameni în frac (1969), scenă de balet, libretul de Oleg Danovschi, premieră Bucureşti, 1969, Teatrul de Revistă;
     • Curtea Domnească (1969), spectacol de sunet şi lumină, premieră: Târgovişte, 1969, Filarmonică, Bucureşti, Dumitru Capoianu;
     • Regina de Navarra (1970), după Alexandru Dumas, muzică de scenă; Cabaretissimo (1971), spectacol de varietăţi;
     • Vlad Ţepeş de Remus Nasta şi Mihai Vasiliu (1972), muzică de scenă, premieră Reşiţa, 1979, Teatrul de Stat;
     • Richard al III-lea de William Shakespeare (1979), muzică de scenă, premieră Bucureşti, 1976, Teatrul Naţional, Dumitru Capoianu;
     • Dragostea prinţesei (1982), musical în două acte, libretul de Dumitru Capoianu după o piesă de Sacha Lichy, premieră Bucureşti, noiembrie 1982, Teatrul „Giuleşti”, Formaţie Orchestra Radio, Dumitru Capoianu (idem Soldăţelul de plumb - Galaţi, Braşov şi Bucureşti, Povestea nu-i poveste, Iaşi);
     • Cenuşereasa (1984), musical în două acte pe o piesă de Ion Lucian şi Virgil Puicea, după Charles Perrault, premieră Bucureşti, 11 decembrie 1984, Teatrul „Ion Creangă”, Filarmonică, Braşov, Dumitru Capoianu. Pistruiatul, musical în două acte, libretul de Francisc Munteanu, primă audiţie, Bucureşti, 2 iulie 1987, Orchestra RTV, D. Capoianu.
     
     MUZICĂ VOCAL-SIMFONICĂ
     • Cinci cântece din Ardeal (1961), pentru cor de femei, oboi solo şi orchestră de coarde (cuprinde: Cunună, Descântec, Cântec de nuntă, Cântecul miresei, Blestem), primă audiţie, Cluj Napoca, 12 mai 1963, Liceul de Muzică, Bucureşti, 1963;
     • Ca să faci portretul unei păsări (1969), cantată pentru cor de copii, pian, flaut şi percuţie, versuri de Jacques Prevert, traducere de Gelu Naum, primă audiţie, Cluj Napoca, decembrie 1969, Liceul de Muzică, Bucureşti, 1975;
     • Odă (1974), pentru cor mixt şi orchestră, versuri de Eugen Jebeleanu, primă audiţie, Bucureşti, 18 aprilie 1974, Filarmonică, A. Sunshine (Anglia), Bucureşti, 1976;
     • S-a spart o conductă de vise în cer (1979), poem pentru cor mixt şi percuţie, versuri de Valeriu Bucuroiu, primă audiţie, Bucureşti, 1980, RTV, Aurel Grigoraş, 1985;
     • Pământul (1979), cantată pentru cor mixt, recitator şi orchestră, versuri de Mihu Dragomir, primă audiţie, Brăila, 2 mai 1979, Corul şi Orchestra „Lyra”, Nicu Teodorescu;
     • Echinocţiu (1984), oratoriu pentru cor mixt, recitator, orgă şi orchestră, pe versuri de Eugen Jebeleanu (din ciclul Flăcări de sânge);
     • Solstiţiu (1984), oratoriu pentru cor mixt, recitator, orgă şi orchestră, versuri de Eugen Jebeleanu (din ciclul Flăcări de sânge), primă audiţie, Târgu Mureş, mai 1983, Filarmonică, Horia Andreescu;
     • Valses ignobles et pas sentimentales (1986), suită pentru mezzo-soprană şi orchestră de coarde, versuri de George Topârceanu, primă audiţie, Cluj Napoca, 8 mai 1986, Filarmonică, Cristian Brâncuşi.
     
     MUZICĂ SIMFONICĂ
     • Suita I pentru orchestră (1953), cuprinzând ciclul Trei imagini tinereşti, primă audiţie, Bucureşti, 1954, Orchestra Studio Radio, C. Bobescu;
     • Capriccio (1954), uvertură, primă audiţie, Bucureşti, 1954, Orchestra Studio Radio, C. Bobescu;
     • Suita a II-a pentru orchestră (1955), primă audiţie, Bucureşti, 1956 (înregistrare radio), Orchestra Studio Radio, C. Bobescu (cuprinde: Cântec popular din Măgurele - Ilfov şi Cântec de leagăn şi Geamparale);
     • Divertisment pentru orchestră de coarde şi două clarinete (1956), primă audiţie, Marianske Lazne (Cehoslovacia), 1956, Orchestra Simfonică, Bucureşti, 1959 (ediţia I, 1959; ediţia II, 1968;
     • Concert pentru vioară şi orchestră (1957), primă audiţie, Timişoara, 1957, Filarmonică, Mircea Popa, Bucureşti, 1963 (reducţie), 1973 (partitura);
     • Variaţiuni cinematografice (1965), primă audiţie, Bucureşti, 1966, Orchestra RTV, Constantin Bobescu, Bucureşti, 1970;
     • Motto perpetuo (1971) pentru vioară (grup de viori) şi orchestră, primă audiţie, Braşov, aprilie 1972, Filarmonică, Ilarion Ionescu-Galaţi, Bucureşti, 1977;
     • Un august în flăcări (1974), suita I-a pentru orchestră extrasă din muzica serialului de televiziune, primă audiţie, Satu Mare, 19 aprilie 1984, Filarmonică, Paul Popescu;
     • Pasărea Phoenix (1975), suită din muzica filmului cu acelaşi titlu, primă audiţie, Braşov, 13 mai 1979, Filarmonică, Ilarion Ionescu-Galaţi;
     • Chemări 77 (1977), poem simfonic, primă audiţie, Braşov, 1977, Filarmonică, Ilarion Ionescu-Galaţi, Bucureşti, 1979;
     • Duelul (1977), fantezie de jazz;
     • Muzică de ambianţă (1980), pentru Muzeul de artă contemporană din Galaţi, primă audiţie, Galaţi, 9 mai 19S0, Orchestra simfonică, Dumitru Capoianu;
     • Mic concert pentru 2 piane, 6 viori şi orchestră (1984), primă audiţie, Bucureşti, iulie 1984, Orchestra RTV, Paul Popescu;
     • Hora horelor (1984), prelucrare liberă pentru orchestră pe motive din Hora staccato;
     • Faţete (1984), suită simfonică de jazz, primă audiţie, Sibiu, 26 martie 1985, Filarmonică, Petre Sbârcea;
     • Concert pentru, chitară şi orchestră (1985);
     • Cântec fără cuvinte (1986), pentru vioară, cvartet de coarde şi orchestră, primă audiţie, Bucureşti, aprilie 1986, Cvartetul „Voces” din Iaşi şi Orchestra RTV, Ludovic Bacs.
     
     MUZICĂ DE FILM
     • Lacătul minune (1955), regia Jean Moraru şi Matty Aslan (muzica în colaborare cu Aurel Giroveanu);
     • Scurtă istorie (1957), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Galathea (1957), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Şapte arte (1958), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Într-o dimineaţă (1959), regia Manole Marcus;
     • O poveste ca-n basme (1959), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Homo sapiens (1960), regia Ion Popescu-Gopo;
     • O poveste colorată (1960), regia Ion Hermeneanu;
     • Ursuleţul neascultător (1961), regia Liviu Ghigorţ;
     • Legendă contemporană (1961), regia Liviu Ghigorţ;
     • Jad, cuarţ, agată (1961), regia Ion Popescu Gopo;
     • De dragul prinţesei (1962), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Lacul cu nuferi (1962), regia Ion Bostan;
     • Alo! Alo! (1962), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Partea ta de vină (1962), regia Mircea Mureşan;
     • S-a furat o bombă (1962), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Paşi spre lună (1963), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Purgatoriul (1963), regia Mircea Mureşan;
     • Dracul cu scripca (1965), regia de Ion Bostan;
     • De-aş fi... Harap Alb (1965), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Vremea zăpezilor (1966), regia Gheorghe Naghi;
     • Legenda ciocârliei (1966), regia Aurel Miheles;
     • Cine va deschide uşa? (1967), regia Gheorghe Naghi;
     • Întoarcerea (1967), regia Mihai Iacob;
     • Sancta Simplicitas (1968), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Aventura (1968), regia Olimp Vărăşteanu;
     • Sărută-mă sincer (1969), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Doi bărbaţi pentru o moarte (1969), regia Gheorghe Naghi;
     • Eu plus eu (1969), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Comedie fantastică (1970), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Ostrovul lupilor (1970), regia Gheorghe Naghi;
     • August în flăcări (1971), serial de televiziune, regia Dan Piţa;
     • Homo metricus (1972), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Ecce homo (1973), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Infinit (1974), regia Ion Popescu-Gopo;
     • Quo vadis homo sapiens? (1984), regia Ion Popescu-Gopo;
     • O zi în Bcureşti (1986), regia I. Popescu-Gopo.
     
     MUZICA DE CAMERĂ
     • Cvartet de suflători (1950);
     • Sonată pentru violă şi pian (1952), Bucureşti, 1956;
     • Romanţă veche pentru violoncel (vioară) şi pian (1954), Bucureşti, 1956; idem în Piese pentru violoncel de compozitori români, Bucureşti, 1980;
     • Cvartet de coarde nr. 1 (1954);
     • Cvartet de coarde nr. 2 (1969);
     • Trio pentru vioară, violă şi violoncel (1968), Bucureşti, 1971;
     • Sonată pentru harpă solo (1978);
     • 5 Piese pentru vioară şi pian (1979), Bucureşti, litografia Conservatorului, 1980; idem în Piese de repertoriu românesc pentru vioară şi pian, caietul II, Bucureşti, 1983;
     • Cinci moduri de întrebuinţare pentru un arcuş (1981), pentru violă, oboi şi pian;
     • Arcuri (1982), trio pentru violă, violoncel şi pian;
     • Sonată pentru violoncel solo (1982);
     • 3 Piese caracteristice (Ratzenlieder) pentru pian solo (1986).
     
     MUZICĂ CORALĂ
     • Cântecul lutului (1966), patru imagini corale, versuri de Victor Ion Popa, Bucureşti, 1966;
     • Marea (1974), pentru cor mixt, versuri de Apostol Manta, Bucureşti, 1984;
     • Rugăciune (1979), pentru cor mixt, versuri de Eugen Jebeleanu, Bucureşti, 1984;
     • E veşnică pe lume doar schimbarea (1983), pentru cor mixt, versuri de Shelley, Bucureşti, 1984;
     • Coruri, Bucureşti, 1984 (cuprinde: poeme corale - S-a spart o conductă de vise în soare, Rugăciune, E veşnică pe lume doar schimbarea, Marea; cântece patriotice - Laudă pământului străbun, Nici vulturii, Mult e dulce, Acel ce patria şi-o lasă; coruri pe trei voci egale - Papagalul, Un duel, Fabulă comercială, Cheia, Greierul şi furnica, Întrebare şi răspuns, Purecele, Cărările, Vântul, Îndemn);
     • Să treacă în frunte (1976), pentru cor mixt şi orchestră, versuri de Victor Tulbure, primă audiţie, Bucureşti, 1976 Orchestra RTV şi corul „Rapsodia română”, Ludovic Bacs, Bucureşti, 1976.
     
     MUZICĂ VOCALĂ
     • Două lieduri pe versuri de George Topârceanu (1956) pentru soprană şi pian (cuprinde: Plouă şi Vin ţigăncile), Bucureşti, ESPLA, 1957; idem în Cântece de tineri compozitori români, Bucureşti, Edit. Muz., 1957; idem în Culegere de lieduri de compozitori români, Bucureşti, Edit. Muz., 1967.



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.1, 1989


UCMR