Victor GIULEANU
- muzicolog -
(n. 11.11.1914 Stroieşti - Vâlcea – m. 24.12.2006 Bucureşti)

     A absolvit Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1927-1935). Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1935-1941) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie), Dimitrie Cuclin (contrapunct, forme muzicale, estetică), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), George Breazul (enciclopedia muzicii), Ştefan Popescu (dirijat şi ansamblu coral), Ion Ghica (citire de partituri), Paul Jelescu (pian); apoi Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din Bucureşti (1946) şi Facultatea de Drept din Bucureşti (1949-1953). A obţinut doctoratul în muzicologie la Conservatorul din Cluj (1967). A activat ca profesor de muzică la liceele „Gheorghe Lazăr” (1946-1947) şi „Matei Basarab” (1947-1949),ambele din Bucureşti. A devenit apoi asistent universitar la catedra de muzică a Facultăţii Muncitoreşti de pe lângă Universitatea din Bucureşti (1949-1954), după care activează la disciplina „Teoria muzicii şi solfegiu” de la Conservatorul din Bucureşti, asistent şi lector (1952-1959), conferenţiar (1959-1963), decan (1960-1962), rector (1962-1972), profesor (1963-1985) şi şef al catedrei de teorie/ dirijat/ pedagogie (1972-1985), profesor asociat (1985-2000) la Cons. Buc.
     
     Între anii 1970-1980 a activat intens şi pe plan internaţional ca director ales în Consiliul de conducere al Societăţii Internaţionale de Educaţie Muzicală de pe lângă UNESCO (International Society for Music Education) susţinând în multe centre culturale ale lumii conferinţe şi comunicări ştiinţifice de specialitate. Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România începând din anul 1962 pe baza lucrărilor muzicologice elaborate şi tipărite. În ultimul deceniu (1991-2001) a înfiinţat şi condus ca decan, cu sprijinul conducerii Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti - Facultatea particulară de profesori de muzică menită a pregăti cadre didactice de specialitate. Totodată, începând din anii 1991 şi până în prezent conduce şi pregăteşte acordarea titlului de Doctor în muzicologie la Universitatea de muzică din Bucureşti. Unele detalii din activitatea sa de rector al Conservatorului de Muzică din Bucureşti.
     
     Printre cele mai importante realizări se menţionează: o concepţie modernă, în formă şi conţinut, a procesului de învăţământ (planuri şi programe la nivel contemporan); încadrarea cu profesori de elită a majorităţii disciplinelor teoretice şi practice, în fapt, cu personalităţi de prim rang din domeniul compoziţiei, muzicologiei, pedagogiei, artei interpretării muzicale etc.; sporirea cu fiecare an a locurilor la intrarea în Conservator ajungându-se în anul 1971 la un număr de 1.375 studenţi; promovarea talentelor reale din rândul studenţilor şi afirmarea lor artistică pe plan naţional şi internaţional, drept care studenţii Conservatorului au obţinut numeroase premii la Concursul naţional „George Enescu” şi la alte concursuri internaţionale din Europa şi America; asigurarea unei baze materiale adecvate începând cu construirea unui nou local de învăţământ cu patru etaje (pe lângă cel vechi) în care va funcţiona şi sala de concert „George Enescu” au fost de asemenea asigurate instalaţii tehnice de înregistrare şi difuzare muzicala pentru fiecare sală de curs, apoi a luat fiinţă laboratorul de muzică electronică şi cel de cineficare, precum şi cabinetul pedagogic, o litografie proprie, cabinetul de foniatrie, muzeul cu documente inedite pregătind sărbătorirea a 100 de ani de la înfiinţarea Conservatorului în 1864 prin decretul domnitorului Alexandru Ion Cuza.
     
     De mare utilitate şi efect profesional studenţesc a fost activitatea artistică în cele două studiouri: studioul de operă dotat cu toate cele necesare: orchestră şi cor propriu, personal de scenă, pictori scenografi etc., în spectacole săptămânale; sala de concerte „George Enescu” pentru programe de muzică de cameră şi simfonică interpretate de studenţi. Au fost înfiinţate şi activate formaţii artistice superioare care să afirme Conservatorul în contextul naţional şi internaţional, precum: orchestra mare a Conservatorului (cu 70 instrumentişti salariaţi); corul de studio pentru practica dirijorală a studenţilor şi a montării spectacolelor de operă (cu membri salariaţi); orchestra şi corul mare alcătuite din studenţi ai diferiţilor ani de studii; orchestră mică numită „Camerata” alcătuit din studenţi ce s-au afirmat cu succese deosebite atât în ţară cât şi în străinătate; corul de cameră „Madrigal” care a luat fiinţă în Conservator la propunerea sa şi aprobarea de către Ministerul Învăţământului (cu membri salariaţi şi studenţi) şi nu în altă parte cum, în mod eronat, a consemnat în lucrarea sa monografică Iosif Sava, ceea ce pot confirma toţi vechii „madrigalişti” aflaţi azi la pensie; corul studenţesc „Gaudeamus” folosit şi la mişcarea scenică cerută de operele programate săptămânal; cvartetul de coarde „Academics” (primul cvartet românesc salariat); circa 60 de formaţii instrumentale de cameră alcătuite din studenţii facultăţii de specialitate.
     
     Cu o asemenea organizare, dotare şi activitate artistică atât de complexă nu este de mirare ca, în perioada celor 10 ani, Conservatorul de Muzică din Bucureşti a fost vizitat şi apreciat, în mod deosebit, de mari personalităţi artistice şi didactice de specialitate din toata lumea, precum: Yehudi Menuhin, Aram Haciaturian, Dmitri Kabalevschi, Leopold Stokovski, David Oistrah, Dimitri Rostropovici, Leonid Kogsn, Al. Ostrovski, Gunter Bialas, Henry Gagnebin, Andre Marescotti, Virgilio Mortari, Hans Sittner - rectorul Academiei de Muzica din Viena- Jacques Chailley, Nadia Boulanger, Andre Ameller - rectorul Conservatorului din Dijon (Franţa), John Lewis, Peter Menin - rectorul Academiei de Muzica „Giuillard” din New York, Caspar Cassado, Camille Schmitt - rectorul Conservatorului din Bruxelles, Marc Pincherle, Isak Stern, Fritz Mahler, George Aurie, Ionel Ferlea, Sergiu Celibidache - ambii români, activând ca dirijori renumiţi în străinătate etc.
     
     Pe lângă asemenea figuri ilustre de muzicieni, Conservatorul a fost vizitat şi apreciat şi de către personalităţi din alte domenii de activitate printre care Margareth Tatcher, prim-ministru al Angliei şi Vittorio de Sica un renumit regizor italian. În perioada anilor 1945-1959 activitatea sa didactică s-a îmbinat cu cea artistică, fiind mai întâi dirijor al Corului Sindicatului Sanitar al Capitalei (1949-1952), apoi dirijor principal al Ansamblului profesionist „Ciocârlia” (1954-1959), precum şi dirijor al Corului Academic „Radio” din Bucureşti (1959-1960). Ca dirijor, Giuleanu a susţinut concerte pe scenele capitalei şi ale oraşelor din provincie, iar împreună cu corul „Radio” a efectuat numeroase înregistrări ce s-au transmis pe calea undelor în programele obişnuite.
     
     În acest punct se adaugă şi activitatea personală intensă în domeniul concursurilor muzicale internaţionale, precum: preşedinte al juriului Concursului Internaţional de Canto „George Enescu”, Bucureşti, 1964; preşedinte al juriului Concursului Internaţional de Canto din Rio de Janeiro, Brazilia, 1970; membru în juriile Concursurilor Internaţionale de Pian şi Canto din oraşele: Geneva (în anii 1962, 1964, 1969, 1973, 1976), Zwickau, Moscova, Sofia şi Graz (Austria). I-au fost acordate numeroase titluri onorifice şi ştiinţifice, precum şi certificate acordate de către foruri şi instituţii româneşti şi străine. Obţinerea înaltului titlu ştiinţific de doctor în muzicologie (1977) cu teza: Principii fundamentale în teoria muzicii, conducător ştiinţific fiind prof. univ. dr. Sigismund Toduţă de la Conservatorul din Cluj, iar referenţi personalităţi muzicale distinse precum: Ioan D. Chirescu, Romeo Ghircoiaşu, Alexandra Pascanu, Vasile Tomescu, Wilhelm Berger, Liviu Rusu, Octavian Lazăr Cosma, Vinicius Grefiens, Ştefan Niculescu, Constantin Bugeanu, Mihai Brediceanu, Dumitru Bughici, Liviu Brumaru, Grigore Bargăuanu şi Dinu Petrescu; Premiul Academiei Române pentru lucrarea de mai sus (1976).
     
     Şase premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru lucrări elaborate şi tipărite (anii 1975, 1980, 1981, 1983, 1985, 1986); Premiul Ministerului învăţământului pentru activitate ştiinţifică deosebită (1963); Ordinul „Steaua României” clasa a III-a pentru contribuţii la dezvoltarea învăţământului muzical superior (1971); Diploma de Excelenţă acordată în noiembrie 1999 de către Senatul Universităţii „Spiru Haret” şi conferirea numelui „Victor Giuleanu”, Facultăţii de profesori de muzică a acestei Universităţi; „Cetăţean de onoare” al municipiului Râmnicu Vâlcea pentru întreaga activitate în domeniul artistic şi pedagogic (20 aprilie 2000); Diploma omagială şi Medalia „George Enescu” conferite cu prilejul comemorării a 120 de ani de la naşterea marelui muzician român, de către Fundaţia „Identitatea românească” Bucureşti, februarie 2001.
     
     Obţinerea înaltului titlu ştiinţific de „Doctor Honoris Causa” acordat de Fundaţia Universitara Internaţională din Missouri (Statele Unite) pentru realizările deosebite în domeniul pedagogiei muzicale (1990), certificat şi includerea biografică în lucrarea 𔄱.000 de personalităţi ale lumii” (𔄱.000 Personalities of the World for Oustanding Contributions to Music”, The American Biographical Institute U.S.A. (ediţia II, 1989); International Who's Who in Music and Musiciens Directory (ediţia VII, 1975) Cambridge, Anglia; distins profesionist al anului 1991 în domeniul muzicii (Profesional of the Year 1991 in Music) Statele Unite; Dictionary of International Biography (vol. XVII, 1980-81) Anglia; The International Book of Honor, American Biographical Institute, Raleigh, Statele Unite (ediţia 1983); „Men of Achievement” International Biographical Centre, Cambridge - Anglia (1988); „Who's Who in the World” (ediţiile VI, VII şi VIII) Chicago, Statele Unite; „Who's Who in Europe” - Bruxelles, Belgia, 1985; The International Directory of Distinguished Leadership for Extraordinary Contribution to Music American, Biographical Institute Incorporated U.S.A. (ediţia 1989); „Men of the Year 1991” (Om al anului 1991), Centrul Biograpfic International din Cambridge, Anglia; „Men of the Year 1992” (Om al anului 1992) - Comitetul de Cercetări al Institutului Biografic din Raleigh, Statele Unite; Medalia „Rameau” conferită de Academia de Muzică din oraşul Dijon (Franţa), pentru promovarea relaţiilor cultural-muzicale româno-franceze (1977); Titlul de doctor honoris cauza al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti (2004).

     MUZICOLOGIE, TEORIE MUZICALĂ (volume)
     
     • Tratat de teoria muzicii, vol. I-II, în colaborare cu Victor Iuşceanu, Bucureşti, 1962;
     
     • Ritmul muzical (Teoria muzicii), vol. I. Bucureşti, 1968;
     
     • Teorie şi solfegiu, manual pentru clasa a XII-a a liceelor de muzică, Bucureşti, 1968;
     
     • Ritmul muzical (Evoluţia formelor ritmului de la începuturi până la Bach), vol. II, Bucureşti, 1969;
     
     • Dicteuri melodice, în colaborare cu Victor Iuşceanu, Bucureşti, 1971;
     
     • Teorie şi solfegiu. Manual pentru anul aprilie a liceelor de muzică, Bucureşti, 1972;
     
     • Principii fundamentale de teoria muzicii, Bucureşti, 1975;
     
     • Dicteuri armonice şi polifonice, în colaborare cu Victor Iuşceanu, Bucureşti, 1975;
     
     • Teorie şi solfegiu, manual pentru clasa a IX-a a liceelor de muzică, Bucureşti, 1980;
     
     • Solfegii de grad superior, în colaborare cu Ioan D. Chirescu, Bucureşti, 1980;
     
     • Tratat de teoria muzicii, Bucureşti, 1986;
     
     • Teorie şi solfegiu, manual pentru clasa X-a a liceelor de muzică, Bucureşti, 1987;
     
     • Teoria muzicii, curs însoţit de solfegii aplicative, Bucureşti, 1999.
     
     
     BIZANTINOLOGIE (volume)
     
     • Melodica bizantină, Bucureşti, 1982
     
     
     MUZICOLOGIE ŞI PEDAGOGIE MUZICALĂ (studii)
     
     • Muzicologia contemporană şi ideea de ritm, în „Muzica” nr. 7, Bucureşti, 1967;
     
     • La formation del musico profesional, Buenos Aires, 5 mai 1972;
     
     • L'aspect socio-cultural du phenomene musical contemporain, în „Muzica” nr. 10, Bucureşti, 1973;
     
     • L'enseignement musical general dans la R.S. Roumanie, în „Muzica” nr. 8, Bucureşti, 1974;
     
     • Le phenomene musical contemporain et son reflet dans la theorie de la musique, în „Muzica” nr. 12, Bucureşti, 1974;
     
     • Educaţia muzicală în R.S. România (limba rusă, în colaborare cu Csire Iosif), în Muzîkalnîe Vospitanie mai stranah soţialisma, Leningrad, 1975;
     
     • Up-dating andprospective Research in Romanian Music Education, în „Bulletin of the Council for Research in Music Education” nr. 50, Illinois, Statele Unite, 1977;
     
     • L'education musicale en Roumanie, în „Journal de la Confederation Musicale de France” nr. 310, Paris, 1978;
     
     • Georges Enesco - l'homme et l'opera, în „Journal de la Confederation Musicale de France”, Paris, 16 mai 1978.



     Viorel COSMA, Muzicieni din România. Lexicon, vol.3, 2000

UCMR